ep3:Neko&angel

Pentru cele doua ,prietenia lor parea
sa se fi ingheiat de mult.DAr nu era deloc asa...Daca ar fi fost
asa..DE ce ar fi continuat sa se vada una pe cealalta in fiecare
persoana ?..De ce s-ar mai fi gandit una la alta?..De ce le-ar mai fi
bantuit trecutul?..




Pentru Yuzuki nu mai era asa
greu,a luptat..si a invins de una singura..Acum intelesese..Ei ii
trebuia durere,din asta se hranea,asta o facea mai puternica si o
ajuta.Si totusi simtea ca atunci cand i-a spus lui Yuki ,,acum nimic
din ce am facut in trecut nu mai conteaza"..Parca ar fi apasat
inconstient un buton de ,,deleta" in mintea ei..Doar cateva
amintiri supravietuisera..Si nici acelea nu erau foarte clare..Dar
ori de cate ori se refugia in acele fasii de trecut salvate in mintea
ei..Nu simtea ura,nu simtea durere..Simtea acea senzatie placuta de
caldura,ca esti in siguranta..ca in familie...




Iar pentru Yuki..Era cu totul
alt ceva..Fire de trecut se amestecau in mintea ei cu
prezentul.Fiecare parca ar fi fost menit sa o sfasie strigand ,,e
vina ta.."..Poate ar fi trebuie sa fuga si ea ,ca Yuzuki,de
trecut?..Yuzuki a reusit sa fuga de amintirile ce o napadeau si sa
pastreze doar amintirile din care inca se mai agata o flacara
mica..de caldura..de senzatia profunda de..,,BFF"..




Dar la ce bun sa pastreze
amintirile si sa se intoarca in prezent..Daca avea tot ce avea nevoie
atunci si nu acum ..Pe zi ce trece devenea mai confuza..Poate era
doar o alta copilarie de-a fetelor naive,dar,in mod sigur nu se simte
ca un fleac.Se simtea trista,rege,goala in interior..Isi imagina
adesea cum ar arata sentimentele ei daca ar fi o camera..




Inchidea ochii si vizualiza..Era
in fata ei..Atinge clanta rege si veche de metal cu mana ei
calda.Usa veche din lemn putred se deschide incet scartaind
ingrozitor..Si..O camera intunecata,prafuita,impanzita de
amintiri...E rece..I se face frig..In fata ei pe un birou identic cu
cel din camera eie singurul lucru curat si nou e pusa o rama..cu o
poza veche..E o fata..Are fata decupata,totusi Yuki stie,va sti mereu
cine este fata din poza..Este Yuzuki..Lucrul ce lipseste..




Si lui Yuzuki ii placea sa faca
acelas lucru..sa inchida ochii si sa isi imagineze..Camera
sentimentelor sale..Usa este de un alb imaculat,este moderna,clanta e
unpic veche,tot din metal..Seamana cu usa de la camera lui Yuki..Lui
Yuzuki ii placea acel loc...O deschise.ERa o camera alba cu un tapet
facut din poze necolorate,ca cele de pe vremuri..Era un loc..nu
tocmai rece,ci putin caldut..Dar daca va mai trece mult timp..Stia ca
aceasta ,,camera" va deveni rece intru-totul...




Era 11 dimineata..Era tarziu totusi
Yuki inca statea in pat ratacind cu mintea cine stie pe unde.Mama ei
intra in camera trantind usa.Stia ca asta nu e semn bun.Inima ii
batea mai rapid ca de obicei,ii venea sa bage capul in perna sa se
ascunda...se temea..Nu stia ce facuse exact .Si..Atunci isi dadu
brusc seama,tocmai cand isi indrepta privirea privirea spre monitorul
calculatorului ce era deschis.Un mesaj pe messenger de la Yuzuki.Stia
ce inseamna asta..NIMIC BUN!..Totusi a suportat interminabilul
discurts al mamei sale ,,Stai departe de Yuzuki"De parca ar fi
fost vre un infractor in serie.Dupa cum era ,,obiceiul"in
familia Midori ori ce cearta se incheia cand unul din ,,participanti"
pleca din incapere furios trantind usa.Ceea ce si facu mama sa..




Si totusi..Ce cearta,daca Yuki nu
riposta?..Ce ,,participanti" daca Yuki nu avea nimic de
zis?...Facea doar ceea ce fusese invatata de mica..Sa asculte de
ceilalti..Chiar daca asta,uneori,putea insemna sa nu aiba nici un
cuvant de spus.Ramase singura in camera..Doar privea la usa camerei
pe care mama ei iesise trantind-o atat de brutal,cu atat de multa
manie.Ramase acolo,tacuta,in pat,cu ochii atintiti asupra clantei
cateva minute..Dupa un timp i se facu foame.Intra in bucatarie cu
pasi marunti,pasind desculta pe gresia rece parca tematoare..A facut
cativa pasi dupa ce a trecut pragul usii si s-a oprit.Isi privea mama
ce tinea in mana o revista si in fata ei,pe masa,o ceasca cu
cafea.Sorbi unpic apoi o puse innapoi in timp ce Yuki o privea in
continuu cu ochi de ,,imi pare rau"..Dar nu o mai privea
acum..Fata si-a luat singura din frigider niste mancare.Nici una din
ele nu spunea nimic..Doar televizorul si ploaia de dupa geam se
auzeau.Amandoua pareau concentrate sa asculte melodia complet stupida
si lipsita de sens ce se auzea din televizor..Amandoua o ascultau..si
totusi nu faceau asta.Versurile erau in mintile lor ,auzindu-se
neclar,fiind acoperite de alte mii de ganduri.Mama ei era hotarata,sa
o protejeze de Yuki de Yuzuki.Sa o protejeze de persoana care-i
facuse cel mai mullt rau..Ce chiar si acum ii otravea mintea
indemnand-o sa i se ,,alature"..Cel putin..Asta era parerea
ei.Dar nu cunostea decat ,,o latura" a fiicei sale.Ea credea ca
Kira si Sakura ii erau prietene,dar nu stia ca nu fusese niciodata
,,EA" intr-adevar.Credea ca e hotarata sa rupa legatura cu
Yuzuki,dar nu stia ca mania ei se stinsese de multa vreme.In cele din
urma tacerea dintre ele fu intrerupta:

-Yuki..nu mai avem paine..-ii spuse
pe un ton din care se intelegea ca evita sa-i vorbeasca.Yuki pleca
imediat ce se imbraca.Era dornica sa scape de ura si neintelegerile
ce pluteau in aer la ea in casa.De asemenea era satula si de cat de
multa durere ,,inghitise".De cat de mult tinuse in ea lucruri pe
care nimeni,nici macar Yuzuki nu le-ar fi putut intelege.Erau prea
inighesuite toate durerile,nu mai avea unde sa le ,,ascunda"..




Intra in magazin.Clopotelul de
deasupra usii suna,anuntand sosirea unui nou client.Lua doua paini si
astepta la coada dupa ceilalti.Cand iesi,din spatele ei aparu
Yuzuki.Erau identice..Aveau exeleasi expresie a fetei.Ochii
stersi,intunecati de prea multa ura,prea multa durere indurata..Capul
in paman incercand sa se ascunda de cei din jur.Se fizau una pe
cealalta cu privirea.




Ceea ce purta Yuzuki pe cap ii
atragea atentia lui Yuki..O caciula stupida pe care o vazusera pe
internet amandoua pe vremea cand trecutul ,,a doua BFF"inca nu
exista.ERa ,,tesut" pe firul ce avea sa faca parte sa faca din
trecut.O caciula cu urechi de pisica.

-Ce..?-ar fi vrut sa continue dar
Yuzuki o opri.Isi ridica hanoracul ud,de sub care ii iesi coada de
pisica.Yuki fu nedumerita si speriata.Ar fi vrut sa spuna ceva
ar..Era pur si simplu blocata..Nu stia ce sa spuna!

-Nu-ti face griji,in curand vei
intelege.-ii spuse Yuzuki calma,continuandu-si drumul.Yuzuki simtea
ca tot ce li se intampla parca aveau sens,se intamplau cu un scop
anume..CA sa implineasca un destin..Si simtea ca Yuki facea parte din
destinul ei..Tocmai se intorsese de la cursul de pictura.Se
intamplase ,,asta" acolo,de cateva minute..Devenise
felina,crescandu-si gheata,urechi si coada fara sa stie cum sau de
ce...Cu cat se gandea la asta cu atat totul i se parea mai
clar,totusi wera speriata.




Uita complet de Yuki continuandu-si
drumul.Trecu coltul strazii..Era pustiu..Doar picaturile de ploaie se
mai auzeau ciocnindu-se de tot ce le iese in cale.Mergea pe drumul
catre casa cu mainile in hanorac si capul i pamant.Se privi intr-o
baltoaca formata la marginea troyuarului..Unde mergea?..Acasa..DAr de
ce?..Nu putea merge in halul asta..Simti cum picioarele ii intepenesc
si inima ii bate din ce in ce mai tare.Se aseza pe banca din lemn.Isi
uda blugii,dar nu-i pasa..Ce sa faca?..DAca nu ajungea..Parintii ei
ar fi fost speriati..Iar daca ar fi ajuns..Ce ar fi zis?..Ramase
acolo impietrita..




Yuki ,in tot acest timp nu facu
nici un pas de cand Yuzuki o lasase in urma continuandu-si drumul..DE
parca ar fi inteles ce simte dar nu ii pasa.Ofta,isi baga o mana in
geaca pentru a si-o incalzi,iar in cealalta tinea punga cu
painile.Ajunse in fata blocului sau..Vru sa intre dar atunci
simti..Ca o energie ciudata in ea..Nu mai simtise asta pana acum.ERa
speriata.Cazu in genunchi,ca si cum ar fi fost pe punctul de a
lesina.Respira greu..Atunci isi aminti de visul ei..Cand ii
crescusera aripi de inger..Chiar asta i se intampla.Din trupul ei
firav ii iesira aripile albe ca neaua,strapungandu-i tricoul cu care
era imbracata si hanoracul..Alerga pana dupa bloc,ca nu cumva sa o
vada mama sa.Din aripi ii cazu o pana.Atunci isi dadu seama..Arata
exact ca in visul ei!Scapa painile si fugi,unde,nici ea nu stia.Pleca
undeva,dupa blocurile din apropiere.Erau peste tot numai grafitti si
gunoi..Mult gunoi.SE aseza langa un tomberon..Era apoape
inghetata..Si foarte speriata!Nu stia ce sa faca,unde sa se duca!..Si
daca ar fi vazut-o cineva..Ce ar zice?!Ce se petrece cu ea?..

Incepu sa
planga,ghemuindu-se..Lacrimile aluneca pe orbajii ei trandafirii si
se opreau pe pamantul rece ..Parca ar fi fost un alt inger sufocat de
rautatea din jur.




In acest timp Yuzuki inca mai
statea pe banca.Brusc ii strafulgera prin minte senzatiaca Yuki are
nevoie de ea..Nu intelesese senzatia...DAr era asa puternica..PArca o
piatra ii strivea inima..Nu rezista si pleca sa o caute.Ori cum,alt
undeva nu putea merge..Nu dupa mult timp o gasi.




Yuki statea jos inca cu lacrimi in
ochi:

-,,Ce cauta ea aici?.."-se
intreba Yuki.Yuzuki era infricosator de calma avand in vedere
ca..Nici nu mai aratau a oameni!Yuzuki arata ca o pisica,Yuki...ca un
inger..Intr-adevar,nu erau oameni..Dar ele intotdeauna fusesera mai
speciale decat resatul,nu?..CAteva lcipe nici una nu spusese
nimic.Yuki statea jos,cu capul ridicat,fixand-o pe Yuzuki.Yuzuki
statea in picioare,privind-o pe yuki cu aceeasi privire:

-Deci ti s-a intamplat..-spuse
Yuzuki intr-un tarziu cu o voce rece si calma.Yuki o privi
nedumerita:

-Ce sa mi se intample?..-Yuzuki se
apropie,apoi se aseza langa ea.Ii povesti ce s-a intamplat:

-Am avut si eu un vis..tot cu acea
femeie..Mi-a spus ca ne vom descoperi ,,caracterul interior specific
noua"..Mi-a mai spus si ca,pentru a ne descoperi acest
,,caracter" e nevoie sa ne desoperim jumatetea opusa de care
suntem legati..Mi-a spus ca..Eu am gasit-o.-Yuzuki isi dadu jos
hanoracul si caciula,aparandu-i urechile si coada.-Nu vrei sa-ti
incerci puterile?-Yuki o privi nedumerita.

-Puterile?-Yuzuki ii arata ce
poate face.Isi scoase ghiarele si se catatara pe zidul blocului apoi
isi dadu drumul .Ar fi cazut in picioare,dar ploua inca si era
alunecos pe jos.Aluneca si ateriza pe spate.

-Ouch!-Yuki alerga imediat in spre
ea incercand s-o ajute.Er ingrijorata:

-Yuzuki,esti bine?-fata se ridica
imediat in doua picioare.

-Neah,n-am nimic,sunt bine,miaw!-ii
raspunse facandu-i cu ochiul si scarpinandu-se dupa urechea ce acum
era de pisica.Brusc Yuzuki isi aminti si sari entuziasmata in fata
lui Yuki dand din coada:

-Deci,incerci?-Yuki statu pe
ganduri apoi incerca sa vada daca poate zbura.Inchise ochii.Se
concentra in timp ce Yuzuki nu indraznea s-o deranjeze fiind atenta
la miscarile ei.Isi imagina ca e un fulg de nea..LA fel de pura in
suflet,la fel de inocenta..LA fel de usoara!Incepu sa simta vantul
rece incghetandu-i pielea fina..Yuki incepu sa fie cu gandul adancita
intru totul in acea imagine..A fulgului de nea ce o
reprezenta..Atunci strigatul entuziasmat al lui Yuzuki o trezi la
realitate,aceasta tresarind:

-Yuki!!Yuki!Ai reusit,ai
reusit,zborii!!-Yuzuki striga cat putea de tare caci Yuki se afla la
o distanta destul de mare.Cum deschise ochii intra in panica.


-Ce?!Unde?!.Aaaa!!Yuzukii!!Yuzuki!!-incepu sa dea din maini si sa se
agite.Ar fi vrut sa se prinda de ceva dar nu avea de ce!Yuzuki credea
ca lui Yuki ii va placea si fu chiar putin dezamagita ca Yuki nu se
bucura de puterile primite.Striga dinnou:

-Calmeaza-te!!Daca primeam eu
puterile alea pana acum as fi zburat peste intreg orasul!-facu o
scurta pauza-..Si l-as fi spionat noaptea pe Yuta-kun!!

-Da,dar eu nu sunt ca tine!Si nu am
nici o treaba cu Yuta!!

-Oh,sigur acum nu mai ai,nu?-apuse
Yuzuki mai mult pentru sine amintindu-si de vremea cand si Yuki era
indragostita de el..dar nu-i spuse ei nimic..Ci se folosi de ea.In
acest si Yuki se gandea la ceva..Cum sa coboare..

-,,Totusi,Yuzuki are dreptate doar
in privinta unui singur lucru..SA ma calmez!"-inchise dinnou
ochii.Incepu sa-si simta corpul din ce in ce mai greu.In scurt timp
cobori iar aripile ii intrara in corp de parca nici unu le-a avut.Nu
avea nici o zgarietura.Dar gaurile din haine au ramas acolo.Yuzuki
privi totul si incerca si ea sa scape de coada si urechi.Se
concentra..Simti o usoara durere dar reusi.Se imbraca la loc cu
hanoracul ce acum era murdar de noroi pe o maneca.Nu se uitase unde
l-a lasat.Dar ori cum nu prea mai conta pentru ea acum.




Yuki se apleca usor spre haina
ei..Daca mam ei vedea asta?..Trebuia s-o ascunda!Nu se imbraca cu
ea.O lua in maini si o lega in jurul taliei sale subtiri si delicate.

-Pa..Yuzuki!-cu pasi marunti si
lenti se indrepta spre casa.Yuzuki o opri

-Stai!-ii intinse mana in care avea
o alta punga cu doua paini..Yuki nu intelegea cum se poate.Stia
aproape sigur ca le lasase in fata blocului.

-Dar cum ai..?-Yuzuki ii zambi
oarecum amuzata.

-Sa zicem ca pot face
magie,bine?-Yuki o lua.Isi luara la revedere.Toata lumea o privea
ciudat pe Yuki avand acele doua gauri in pe spatele tricoului,in
locurile unde-i crescusera aripile.




Ajunse in fata blocului.Usa grea
si masiva din metal se deschise.Urca pe treptele reci in liniste.Doar
ecoul pasilor ei se auzeau..Intra in casa,incercand sa treaca
neobservata.DAr mam ei o auzi:
-Ai intarziat!..-doar atat ii
spuse fiind la fel ca atunci cand plecase.Cu ochii fixati in
revista,cu ceasca de cafea in mana.Yuki nu raspunde.Alerga repede in
baie incercand sa bage geaca in fundul cosului de rufe pana reusea
s-o arunce.Pleca repede in camera si se schimba,apoi se instala in
fata calculatorului incercand sa uite cele intamplate.Chiar atunci
intra mam ei luand-o prin surprindere:

-Deci,ce a durat atata?

-A fost coada.-raspunse Yuki
scurt.Spera sa nu mai puna si alte intrebari.Nu are fi stiut ce sa-i
spuna.Dar,din neatentie isi lasa tricoul gaurit pe pat.Mama sa il
observa.Il privi suspicioasa.Stia ca se intamplase ceva..Nu isi putea
da seama ce.Totusi nu spuse nimic si pleca innapoi in bucatarie.




Yuki inca nu stia ca totul se
intampla cu un scop.Ea si Yuzuki aveau de implinit un destin!.